Can't get over~~

Se plimba de cu zori, fara sa constientizeze faptul ca ajunse de mult la terasa care o dorea. Mecanic se aseza pe locul lui, de parca ar fi fost un robot teleghidat. Apoi primise un meniu si zambise lejer catre domnisoara tanara pe care il servi, apoi ii urmari pasii cum se indeparta. Se uita la ceasul de pe mana si ofta prelung, ori el ajunse prea devreme, ori chiar prietenii lui intarziasera si nu era deloc cinstit lucrul acesta. Nu dorea sa stea si sa admire ciorile, chiar ii placea sa se distreze cu ei, insa era greu sa aibe rabdare pana apar.
Incepu sa rasfoiasca foile din meniu, dar se plictisi si de el foarte repede. Il veni sa arunce, cand se intoase domnisoara ii raspunse imediat:
- Surprinde-ma cu o bere. Nu conteaza de care! incerca sa se faca inteles.
Era imbracat tare lejer, maieu alb, camasa alba, deschisa in partea de sus a pieptului, blugi albastrii si adidasi mari albi, de care pana si sireturile le avea asa. Isi scoase totusi din buzunar un fel de joc mobil, pe care putea sa joace tetris si asta si facea. Ii placea chiar, mai omora timpul si se putea concentra asupra unui lucru care nu era asteptarea.
Isi mai aminti ca avea telefonul si cu el putea sa butoneze si sa se bucure de castig.

Am realizat ca am intarziat rau la intalnirea grupului si oricat de mult am alergat ca nebunu si cate trante am luat, nu ajungea. Ceasul ala ticaia intruna, era chiar enervant. Nu doream sa intarzii, chiar daca ei ma stiau deja ca nu sunt punctual. M-am si izbit in vreo 10 oameni in alergatura mea si am incercat sa nu ii daram, dar era greu fiindca una era sa ai timp si alta era sa nu il ai deloc. Ciudat eram imbracat foarte sport, tenisi, blugi lejer si tricou, desi el era cam mulat si cam stramb pe corp dar asta e.
Am ajuns, in cele din urma, la terasa stabilita de noi si m-am uitat in jur incercand sa-i vad, oricat m-as uita nu vedeam, dar pana la urma am putut sa il zaresc pe Drew si am rasuflat usurat dar si putin intrebator, cum de ceilalti erau mai experti ca mine la intarziat? Au avut cumva niste probleme? Eh probabil vor spune asta atunci cand ajung. M-am asezat la masa, uitandu-ma la cel care juca tetris, de fapt asta credeam eu ca joaca, fiindca o facea tot timpul, dar sigur nu eram si nu am comentat nimic, lasandu-se sa se concentreze.
Mi-am pus cotul pe masa, sprijinindu-mi capul de palma si am continuat sa admir in tacere, intre timp chiar i-am facut semn cheleneritei sa-mi aduca si mie ceva alcoolic de baut, nu aveam idei. Vroiam si eu sa ma joc, dar daca tot eram aici de ce sa irosesc vremea si sa nu incep o conversatie?
- DREW!! Am tipat dintr-o data cand baiatul inca era concentrat in joc si am chicotit la final, stiind ca il voi speria putin cu asta.

Am ajuns si mai tarziu decat trebuia la intalnirea grupului, insa speram ca nu imi voi primi vreo morala si ca cei de acolo si-au gasit o activitate care sa isi ocupe timpul. Serios, cum de am putut sa intarzii? M-am luat atat de mult cu un film, pe care l-am modificat de 11 ori, incat nu am mai realizat ca aveam treburi si mai importante. Dar adevarul era ca asa imi castigam eu painea si nu trebuia sa ma plang de lucrul acesta ca imi ocupa timp, totusi ar fi fost dragut sa am mai mult pentru mine, caci serviciul ma mananca de viu, incet, lent, dar puternic. Nu doream sa vad inca un scenariu pe care mi-l propuneau atati diversi “artisti”, dar stiam ca acasa aveam de citit o groaza. Ba chiar asa imi lasasem teancul alungat la mii de metrii.
Am realizat ca eram si in fata locului stabilit si am zambit incet imediat ce i-am zarit pe Drew si Yunho. Am pasit lent, trecand pe langa mese pana ce am ajuns la ei si le-am zis incet, ca sa nu deranjez pe cei din jur:
- Buna frumosilor. Ce faceti? am glumit, in timp ce ma asezam pe scaunul predestinat mie.
- Cum v-a mers ziua? A mea a fost groaznica… am zis incet si am facut semn chelneritei sa imi aduca si mie putin meniul, daca tot pierdeam vremea pe aici, de ce sa nu comand ceva, mai bine zis, de ce sa nu-mi cheltuiesc si eu multimea de bani?
Purtam o pereche de blugi negrii, cu bascheti la fel si doar o camasa rosie in forma de tricou, deschisa la majoritatea nasturilor de sus. Nu imi placea deloc senzatia de sufocare pe care mi-o dadea atunci cand o inchideam complet, desi eram constient de faptul ca la multe intalniri va trebui sa ma obisnuiesc cu asta, in ciuda faptului a ce consider eu.

Era atat de concentrat in jocul sau, incat chiar nu baga de seama ca Yunho si sosise si din cauza sperieturii ce i-a tras-o era cat pe ce sa cada de pe scaun si noroc ca prinse masa exact la timp, inainte sa faca acel contact puternic cu pamantul. Astfel am pierdut si nivelul si m-am incruntat imediat inspre el.
- Tu, incepe cu: buna, ce faci? Ai mancat azi? Cum ti-a fost somnul? Ce-ai facut? Trebuie neaparat sa incepi o conversatie cu o urlatura! spuse acesta pe un ton furios si simtea chiar cum ieseai fum prin urechile lui, dar se calma, ca sa nu se faca vreun spectacol. Norocul sau ca venise si celalalt intarziat si si-a dat atentia spre el.
- Hey Kisp. Long time no see. Uite eu unul va asteptam si ziua mea a fost tot groaznica, zau daca mai vad o foaie inaintea ochilor, cred ca ma aruncam de la balcon.
A vazut berea pusa pe masa desfacuta si o lua imediat in mana ca sa o dea pe gat, placandu-i gustul acela putin intepator.

Nu se simtea deloc in largul sau pe patul de acasa. Stia sigur ca uitase de ceva, dar nu isi amintea de ce. Incerca sa se imbrace. Isi lua repede maieul negru mulat, blugii albastrii inchisi cu curea la fel si o pereche de tenisi negrii. Isi aranja parul in oglinda si isi aminti imediat de lucrul acela care il uita. Incepuse sa maraie si ii venea chiar sa se pocneasca putin, nevenind sa creada ca uita tocmai de faptul de a ajunge la terasa, ca sa se intalneasca cu prietenii sai. Incepuse sa alerge in mod incontinuu pe strada, lasandu-se in voia vantului care ii zbura prin par si lasandu-se pasii sa se auda rasunand in cimentul tare. Nici el nu stia cum facuse ca ajunse la ei in vreo 10 minute si observa ca era cel mai intarziat. Isi puse mainile in cap, incepand sa isi frece parul de invidia asta si incerca sa para calm in timp ce se urca pe trotuar.
- Hey, dragilor ce faceti? intreba acesta asezandu-se si luand un meniu de pe noptiera de langa bar, cautandu-si si el ceva de baut pana la revenirea chelneritei, dupa cum banuia el.
- Presupun ca ati intrebat deja cum a fost ziua. Hm? Si a mea a fost groaznica... dar sa lasam asta deoparte. Ce avem in plan pentru azi? Intreba el afisand un zambet larg.
Atunci cand chelnerita venise dupa iei, ceruse un pahar cu vin fiert, fiindca ii placea tare mult bautura aceea si daca se ametea putin in preajma lor, nu conta, ca oricum se tachinau unii pe altii si in clipa in care erau trezi. Nu dura mult caci si primise bautura si incepuse sa o bea din prima, parca neavand rasuflare, dar evident ca mai facuse si o pauza in legatura cu asta.

Am inceput sa rad incet, fara a deranja pe vreunul, dar mirandu-mi ca mi-au citit gandurile. Deci nu s-a inceput conversatia chiar bine. Am ramas putin uimit de lucrul acesta si am zambit fetei care ma servise, in cele din urma cu meniul, comanandu-mi o bere neagra, pe care chiar nu i-a luat mult timp sa o aduca. L-am salutat pe noul venit cu mana si am inceput si eu sa beau o gura, chicotind la faptul ca Drew putea sa traga o sperietura de zile mari de la Yunho.
- Da, stiu exact cum te simti Drew si eu am primit atatea propuneri de scenarii incat le voi visa si noaptea, deja la unele am si inceput... Cat despre plan, Hero, eu nu am nici o idee in momentul de fata, deci c ear fi sa trecem la urmatorul curajos cu aceasta? Am zis, luand inca o gura din bautura aceea acidulata, dar ciudat de gustoasa.
Mi-am simtit telefonul vibrand si incepuse in scurt timp chiar cand sa-l deschid, am si primit douazeci de mesaje ce aveau toate legatura cu lucrul. Ma puteau oare scuti vreodata? Aveam si eu o data pe saptamana o zi libera si aia era total ruinata cand incepeau ceilalti.Am incercat sa ma gandesc la o idee, pana cand singura care mi-a venit a fost...
- Ce-ati zice de un sport? Suntem patru, putem juca pe echipe.

Isi primise si el berea, zambindu-i tinerei ce ii servise pe tot si se uita la toti, rasufland ca in sfarsit erau completi la masa. Inghiti si el o gura de bere si isi dadu seama foarte repede.
- Ce nesimtiti suntem cu totii. Ne-am luat fiecare o bautura si nu am ciocnit deloc, am luat-o pe gat precum gazelele... spuse incepand sa rada.
- Am eu o idee de joc si daca nu ar deranja pe nimeni ma intrebam ce ati zice de un joc de tenis, dupa cum a zis si Kiseop se poate juca pe echipe, va fi mult mai usor. Eu cu Hero si Yunho cu Kiseop. That's very easy. am zambit dulce, fiecaruia, prefacandu-ma ca sunt o fetita si am inceput chiar sa clipesc in ochi din asa-zisele mele gene, care erau mai false decat putea falsul insasi sa fie.

Am ras maxim cand mi-a zis Drew de faptul ca aproape l-am speriat si parca eram un pisoias, in momentul acela, ce dadea din coada, cand trecea pe langa stapan, ca sa ii dea atentie. Cum am zice noi, eram ceva in genul “cine-mi-s-yo”. M-am calmat in scurt timp, cand prezenta noua se anunta si l-am salutat pe cel nou venit cu mana.
- Buna, frumosule... am inceput si eu cu tachinarea, ridicand din sprancene tot mai sus.
- Da si ziua mea a fost groaznica, insa nu vreau sa imi amintesc de asta, doar altfel nu ieseam cu voi stateam in casa in fata unei telenovele, cu cutia de servetele in mana si plangeam dupa Jose Armando ca ii dadea papucii Carolinei Jolie... am inceput sa vorbesc nedeslusit, fara sa imi dau seama macar vreun moment ce poate fi cu mine. Eram tare complicat.
Iata ca venise si ultimul din randul nostru si am avut prilejul de a zambi larg cand l-am zarit si mi-am pastrat putin atentia inspre el, admirandu-i tinuta interesanta.
- Drew, unde ar fi distractia daca as incepe o conversatie atat de banal? Sa fim seriosi, vorbesti cu mine, if it’s not fun, it’s nothing… am zis copilaros, chiar scotandu-mi limba afara si aratand spre el, inchizand un ochi.
M-am ridicat putin ca sa ciocnesc bautura mea rand pe rand cu a tuturor si dupa am inceput sa o dau si eu pe gat, auzindu-se intruna senzatia de aprinderea ce o aveam inauntru, de parca nu mai bausem ceva de vreo 3 secole. Am pus dupa bautura pe masa si am ascultat ideile, placandu-mi chiar, pana cand....
- De ce eu cu Kisp si tu cu Hero? Eu vreau sa fiu cu Hero... m-am bosumflat imediat si am inceput chiar sa si bombanesc aiurea cuvinte nedeslusite nici de mine, de parca vorbeam intr-un limbaj necunoscut si pierdut de cateva secole.

Am incercat sa ignor cand Yunho incepuse cu tachinarea lui, dar era greu caci era genul de om insistent si cand isi ridica sprancenele, ma facea sa ma simt putin aiurea, de parca flirtra cu mine prin asta. Tachinarea lui era chiar mai puternica decat a noi toti adunati la un loc.
- Suna-ma Yunnie, cand vei avea sani mult mai mari si vocea mult mai subtire si serios nu vei fi deloc feminina cu muschii aia, doctoru va avea mult de munca cu operatia schimbarii de sex... i-am zis aratandu-i limba si simtindu-ma de data asta invingator, desi nu eram sigur cat o sa dureze, probabil nu asa de mult pe cat credeam eu.
Am ciocnit si eu bautura mea cu fiecare si am inceput sa o beau direct, de parca nu ma mai opream, in timp ce ii ascultam in continuare si chiar imi placuse ideile ce urmau dupa a mea. Un joc de tennis era chiar distractiv, in special ca se puteau intampla multe accidente cu mingi in cap.
- “Ce mama naibii, creiere?” am realizat tocmai ceea ce doreau gandurile mele si aveam o tenta sa imi dau una peste frunte.
- Nu, Drew are dreptate in legatura cu echipele, sunt alese bine, fiindca daca ati fi doar voi doi, noi nu mai apucam nici sa egalam nici sa castigam, fiindca aveti tot felul de tehnici si tactici ciudate, voi sunteti ca si cand ati vorbi unul cu altul prin minte, folosindu-va de ochi... It’s scary, you know? Cum nici eu, nici Drew nu avem asemenea puteri, echipele sunt alese chiar corect. Ne terminam bauturile si mergem pe teren? I-am intrebat, facandu-le cu ochiul drept si am zambit incet.

Ciocnise si el cu toata lumea, zambindu-le si notandu-si ideea lor. Nu suna rau deloc un joc amical de tennis, fiind doar cu prietenii, insa el mai dorea si un premiu sa aibe pentru ce sa castige sau pierde. Dar dupa cum stiau baietii nu erau cu din astea, asa ca numai ofta si nu mai baga in seama lucrul lui. Isi lua o inghititura din bautura sa alcoolica, incepand sa fie putin ganditor, doar isi imagina jocul, de parca era o supera chestie ce o facea el. Era putin mirat si socat ca Yun vroia sa fie cu el, dar pe de o parte ii si ghicise dorinta lui ascunsa, caci si el isi dorea acelas lucru... facuse imediat un bot suparat de cum auzise ca lucrul acesta nu se poate. Da, erau ciudati si care-i problema asta? Cine se aseamana se aduna, parca asa era vorba...
Rase foarte tare la glumele ce tocmai s-au strecurat deloc subtil in atmosfera, luand inca o gura din bere si astepta prilejul sa isi zica si el parerea fara a deranja pe cei din jur.
- Sunt de acord, hai sa terminam ceea ce am inceput, sa platim si apoi sa o tulim inspre marele nostru teren disponibil pe inchiriat... glumi si el incepand sa rada.
- Daca totusi suntem asa vreau sa mai adaug si o miza la joc, ce ziceti ca pierzatorii sa fie sluga pentru doua ore la castigatori? Adica face tot ce spun cei care au invins. Fiecare meci trebuie sa aibe si un trofeu, nu esti de acord cu mine, Drew? Il intreba pe acesta deoarece el era cu sporturile, toate sporturile posibile si chiar zambi incet cat timp ii astepta raspunsul tanarului.